Stimularea ovariană (stimulare ovariană controlată, SOC) este în întreaga lume un pas esențial în multe tratamente pentru infertilitate. Scopul este de a permite maturizarea mai multor ovocite într-un ciclu, pentru a crește șansele la FIV/ICSI sau IUI. Ghidurile moderne pun accent pe siguranță, dozare individualizată și monitorizare strânsă în loc de „numere maxime”. Informații bune pentru pacienți și recomandări bazate pe dovezi oferă, printre altele, NICE, HFEA și ESHRE.
Ce este stimularea ovariană?
Se înțelege prin aceasta stimularea hormonală a ovarelor prin tablete sau injecții, astfel încât mai mulți foliculi să crească. La FIV/ICSI, ovocitele sunt apoi prelevate prin puncție; la IUI se urmăresc de obicei 1–3 foliculi maturi pentru a limita riscul de sarcini multiple. Pasul final de maturare se declanșează cu o injecție „trigger” (hCG sau agonist GnRH).
Obiective & așteptări realiste
Stimularea reușită nu înseamnă „cât mai multe ovocite posibil”, ci „suficiente, în siguranță și de calitate adecvată”. Optimul depinde de vârstă, AMH/AFC, istoricul medical, metoda utilizată (IUI vs. FIV/ICSI) și capacitățile laboratorului. Centrele bune ajustează doza și momentul astfel încât șansele și siguranța să rămână în echilibru; acest lucru este subliniat și în recomandările internaționale (NICE, ESHRE).
Protocoale
Protocol cu antagonist (scurt)
Standard frecvent: injecții zilnice cu FSH/hMG începând cu ziua 2–3 a ciclului; odată ce foliculii cresc, un antagonist GnRH previne creșterea prematură a LH. La final se aplică trigger cu hCG sau agonist GnRH. Avantaje: flexibilitate, profil de siguranță bun, risc redus de OHSS.
Protocol cu agonist (lung)
Downreglarea cu agonist GnRH înainte de începerea stimulării, urmată de FSH/hMG. Util în indicații selective, dar cu durată mai lungă și potențial mai multe efecte secundare.
Stimulare blândă / natural-modificată
Doze mai mici de gonadotropine sau tablete (letrozol/clomifen), cu accent pe mai puține, dar suficiente ovocite. Poate reduce efectele secundare și costurile; nu este potrivită pentru toate profilurile. O prezentare pentru pacienți găsiți la HFEA.
Medicamente
| Clasă | Scop | Exemple | Observații |
|---|---|---|---|
| Gonadotropine (FSH/hMG) | Creșterea foliculilor | Injectoare FSH, hMG | Doza în funcție de AMH, AFC, vârstă, IMC, istoric |
| Antagonist GnRH | Previne creșterea prematură a LH | Cetrorelix, Ganirelix | Frecvent în protocolul scurt |
| Agonist GnRH | Downregulare / opțiune de trigger | Leuprorelină, Triptorelină | Ca trigger reduce riscul de OHSS |
| Tablete | Stimulare mai ales la IUI/blândă | Letrozol, Clomifen | Avantajos din punct de vedere financiar, număr mai mic de ovocite |
| Progesteron | Suport în faza luteală | Capsule/gel vaginal | Standard după FIV/ICSI |
Prezentări prietenoase pentru pacienți despre substanțe active: HFEA: Fertility drugs.
Monitorizare & criterii de pornire
Înainte de începere se evaluează anamneza, ecografia (AFC), starea hormonală (inclusiv AMH) și, în funcție de regiune, screening-uri pentru infecții pentru a stabili riscul inițial. În timpul stimulării, 2–4 ecografii și, dacă e cazul, determinări de estradiol reglează doza și momentul trigger-ului.
- Criterii de pornire: AMH/AFC, vârstă, IMC, patternul ciclului, tratamente anterioare, comorbidități.
- Dimensiuni țintă: la IUI de obicei 1–3 foliculi conducători; la FIV/ICSI se urmărește un număr moderat de ovocite „bune”.
- Trigger: la foliculii dominanți ~17–20 mm (variază între clinici).
Recomandări generale pentru reglare se găsesc în NICE și în ghidul ESHRE.
Parcurs pas cu pas
- Începere: ziua 2–3 a ciclului cu tablete sau injecții.
- Controale: ecografie și, dacă este cazul, E2 pentru ajustarea dozei; antagonist la creșterea suficientă a foliculilor.
- Trigger: hCG sau agonist GnRH pentru maturarea finală.
- Următorii pași: puncție FIV/ICSI la ~34–36 h după trigger; IUI se efectuează la scurt timp după declanșare.
- Faza luteală: progesteron conform protocolului clinicii.
Detalii: prezentare a metodelor FIV/ICSI, IUI și delimitarea față de ICI/inseminarea la domiciliu.
Succes & recoltă de ovocite
Ratele de succes depind puternic de vârstă, cauză, traseul laboratorului și stadiul embrionar. Multe centre urmăresc un număr mediu de ovocite la FIV/ICSI; la IUI de regulă este suficient un singur folicul conducător. Ghidurile recomandă alegerea protocolului și a dozei în funcție de riscul individual, nu după numere maxime (ESHRE).
Siguranță & prevenirea OHSS
OHSS (sindromul de hiperstimulare ovariană) este rar, dar relevant. Factorii de risc: AMH/AFC ridicat, SOP, vârstă tânără, niveluri crescute de E2, doze agresive. Măsuri preventive: protocol cu antagonist, dozare conservatoare, trigger cu agonist GnRH, eventual strategia „freeze-all”, monitorizare strânsă. Semne de avertizare: creștere rapidă în greutate, creșterea circumferinței abdominale/durere, dificultăți de respirație, vărsături persistente. Informații pentru pacienți: NHS despre OHSS.
Suport în faza luteală
După FIV/ICSI, suportul cu progesteron este standard; după IUI utilizarea variază la nivel internațional. Forme: gel sau capsule vaginale, mai rar injecții. Durata este de obicei până la testul de sarcină sau în prima perioadă a sarcinii — conform protocolului clinicii.
Comparații & alternative
| Abordare | Tipic pentru | Avantaje | De reținut |
|---|---|---|---|
| Protocol cu antagonist | FIV/ICSI | Flexibil, risc redus de OHSS | Injecții zilnice, frecvența controalelor |
| Protocol cu agonist | Indicații selective | Planificare, avantaje tehnico-laborator | Durată mai lungă, posibil mai multe efecte secundare |
| Blând / natural-modificat | IUI, FIV blând | Mai puține efecte secundare, uneori costuri mai mici | Număr mai mic de ovocite; nu este potrivit pentru toate profilurile |
Opțiuni cu încărcare mai mică de medicamente explicate pentru pacienți la HFEA.
Când la medic?
Consultați imediat dacă apar dureri abdominale intense, dificultăți de respirație, vărsături persistente, amețeli, creștere rapidă în greutate sau creșterea marcată a circumferinței abdominale în timpul sau după stimulare. De asemenea, dacă nu apare creșterea foliculară, dacă apar repetat prea mulți foliculi pentru IUI sau efecte secundare puternice, strategia trebuie ajustată. Stimularea ovariană ar trebui întotdeauna să fie coordonată de un medic cu monitorizare structurată.
Concluzie
La nivel internațional se recomandă: planificare individualizată, monitorizare strânsă și gestionarea activă a riscurilor. Cu alegerea corectă a protocolului, dozare conservatoare, trigger sigur și semne de alarmă clare, stimularea ovariană poate fi realizată eficient și responsabil — atât pentru IUI, cât și pentru FIV/ICSI.

