Donarea de spermă în islam 2025: nasab, căsătorie, anonimatul donatorului, școli juridice și practică pe țări

Fotografia autorului
Zappelphilipp Marx
Coran, metanii și comentarii juridice despre filiație și familie

Dacă donarea de spermă este permisă în islam este evaluat diferit de către școli juridice și țări. Trei principii rămân constante: linia de filiație (nasab) clară, căsătoria ca cadrul legitim al procreării și protecția împotriva exploatării. Acest articol reunește poziții clasice și moderne, explică practica în diferite țări și arată cum se pot pune în dialog etica islamică și medicina reproductivă. Puncte de pornire utile: prezentare generală ART în islam (NCBI Bookshelf), sinteză clinică a perspectivei sunnite (PubMed) și datele OMS privind infertilitatea (WHO).

Concepte de bază și principii directoare

Hifẓ al‑nasl (protecția descendenței): Face parte din Maqāṣid al‑Sharīʿa. Cere origine neechivocă, evitarea amestecului liniilor și protejarea drepturilor copilului.

„Al‑walad li‑l‑firāsh” – copilul aparține patului conjugal: Filiația este atribuită contextului matrimonial. Donările de la terți subminează acest principiu, deoarece separă parentalitatea genetică de cea socială.

Căsătoria ca premisă: Procrearea asistată este permisă când sperma, ovocitul și uterul aparțin cuplului căsătorit legal și căsătoria continuă să existe.

Sadd al‑dhara’i (prevenirea mijloacelor dăunătoare): Donările anonime, maternitatea surogat și modelele comerciale sunt respinse pentru a nu periclita filiația, ordinea familială și binele copilului.

Școli juridice și curente

Școli sunnite (Hanafi, Maliki, Shafi‘i, Hanbali)

Există un consens larg: nici donarea de spermă, nici cea de ovocite, precum și maternitatea surogat nu sunt permise. Metode precum fertilizarea in vitro (FIV) sau injecția intracitoplasmatică de spermatozoizi (ICSI) sunt admise atâta timp cât toate contribuțiile biologice provin de la cuplu și căsătoria se menține (NCBI Bookshelf).

Tradiția juridică șiită (școala Jaʿfarī)

Unii învățați șiți discută excepții strict limitate, dacă filiația este documentată fără echivoc, anonimatul este exclus și drepturile precum și obligațiile sunt reglementate contractual. Iranul este exemplul practic definitoriu: donarea de embrioni este legală din 2003; donarea de spermă nu este reglementată explicit prin lege parlamentară, dar este analizată juridico‑religios (PMC).

Alte curente

Școala ibadită (Oman): foarte conservatoare, apropiată de linia sunnită.

Tradiția zaidită (Yemen): accent pe filiație clară; participarea terților este predominant respinsă.

Comunități ismailite: discută reproducerea modernă și în practică mizează pe maximă transparență și documentare.

Curente salafiste și Ahl al‑Hadith: resping orice formă de participare a terților pentru a proteja filiația și ordinea matrimonială.

Baza de surse și instituții relevante

Pe lângă lucrările clasice de fiqh, fatwa‑urile și academiile de fiqh modelează evaluarea modernă. International Islamic Fiqh Academy (OIC) stipulează: procrearea asistată este permisă în cadrul căsătoriei; participarea terților și maternitatea surogat sunt interzise; materialul crioconservat poate fi folosit doar cât timp căsătoria există (hotărârile IIFA). Sinteze comparative pe țări oferă, între altele, Middle East Fertility Society Journal (review).

Procreare asistată, donare de spermă și proceduri conexe

Inseminare/procreare cu sperma soțului (AIH)

Admisă în toate școlile, atât timp cât căsătoria există, originea rămâne clară și nu participă terți.

Procreare cu spermă donată (AID)

Preponderent neadmisă, deoarece separă paternitatea genetică de cea socială. Dezbaterile șiite menționează cazuri foarte limitate, niciodată anonime și non‑comerciale.

Maternitate surogat

Respinsă în aproape toate școlile – chiar și cu gameții cuplului –, pentru că implică un al treilea uter și face maternitatea/filiația neatribuibilă clar patului conjugal.

Crio‑conservare

Permisă cât timp căsătoria continuă; după divorț sau deces utilizarea este interzisă (PubMed).

Diagnostic/Genetică preimplantațională (PGD/PGT)

Acceptată cu indicație medicală, de pildă pentru evitarea bolilor ereditare grave; selecția fără motiv clinic (de ex. după sex) este în mare parte respinsă.

Profiluri de țări și practică regională

Peninsula Arabică și estul Mediteranei: În Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit, Bahrain, Oman, Iordania și Liban, practica clinică urmează îndeaproape deciziile academiilor religioase. Este admisă fecundarea cu material propriu în cadrul căsătoriei; donarea de la terți și maternitatea surogat sunt considerate incompatibile. Oman, datorită tradiției ibadite, urmează o linie conservatoare. În contexte confesionale mixte – precum în Liban – există dezbateri interne; accesul rămâne însă predominant restrictiv.

Africa de Nord: Egipt, Maroc, Tunisia și Algeria urmează în mare măsură învățătura Al‑Azhar. Participarea terților și maternitatea surogat sunt interzise; procrearea asistată în cadrul căsătoriei este răspândită. Se discută reforme fără a schimba orientarea de fond.

Türkiye (Turcia): Participarea terților este interzisă prin lege; FIV și ICSI cu material propriu sunt permise. Unele cupluri apelează la tratament în străinătate, ceea ce ridică chestiuni de reproducere transfrontalieră.

Iran: Donarea de embrioni este reglementată legal din 2003. Donarea de spermă nu are bază legală parlamentară explicită, dar este discutată de unii învățați, sub condiții. Puncte sensibile: transparență, moștenire, tutelă.

Malaezia: Ghiduri naționale și fatwa‑uri interzic donarea de spermă și ovocite, însă permit procrearea asistată în căsătorie. Țara este văzută ca un exemplu de coerență normativă.

Indonezia: Conform legii statului și fatwa‑urilor Consiliului Ulema, donarea de spermă și maternitatea surogat sunt interzise. FIV în cadrul cuplului este permisă și bine reprezentată în clinicile mari.

Diaspora în Europa și America de Nord: Din punct de vedere medical, donarea și maternitatea surogat sunt disponibile, religios rămân controversate. Multe cupluri musulmane aleg proceduri cu material propriu, documentare transparentă a originii și însoțire spirituală; în Regatul Unit există reguli clare privind accesul la informații pentru persoanele născute prin donație (HFEA).

Tabel de sinteză pe țări (indicativ, practică etico‑religioasă)

Tabelul reunește orientări etico‑religioase (nu reprezintă consultanță juridică). Sunt determinante fatwa‑urile, normele clinice și politicile naționale. Verificați întotdeauna cerințele locale actualizate.

Țară/RegiuneOrientare majoritarăDonație de la terți (spermă/ovocite)FIV/ICSI (gamete proprii)Maternitate surogatObservații (practică)
Arabia SaudităSunitInterzisăAdmisăInterzisăLinie apropiată de IIFA/OIC.
Emiratele Arabe UniteSunitInterzisăAdmisăPreponderent interzisăDovadă de căsătorie și licențiere stricte.
QatarSunitInterzisăAdmisăInterzisăClinici publice cu politici clare.
KuweitSunitInterzisăAdmisăInterzisăConsilii de etică modelează practica.
BahrainMixtăPreponderent interzisăAdmisăInterzisăPractici confesionale diverse.
OmanIbadit/SunitInterzisăAdmisăInterzisăImplementare conservatoare.
IordaniaSunitInterzisăAdmisăInterzisăPractica clinică ghidată de fatwa‑uri.
LibanMixtăPreponderent interzisăAdmisăInterzisăDezbateri șiite privind cazuri speciale.
EgiptSunitInterzisăAdmisăInterzisăAl‑Azhar conturează reperele.
MarocSunitInterzisăAdmisăInterzisăReglementare în dezvoltare.
TunisiaSunitPreponderent interzisăAdmisăInterzisăIstoric de reforme, însă curs restrictiv.
AlgeriaSunitInterzisăAdmisăInterzisăPractică clinică conservatoare.
Türkiye (Turcia)SunitInterzisăAdmisăInterzisăInterdicție legală privind participarea terților.
IranȘiitDiscutată/RestrictivăAdmisăPreponderent interzisăDonare de embrioni legală (2003).
PakistanSunitInterzisăAdmisăInterzisăDisponibilitate regională variabilă.
BangladeshSunitInterzisăAdmisăInterzisăProceduri conforme cu fatwa‑uri.
MalaeziaSunitInterzisăAdmisăInterzisăGhiduri naționale și clinice clare.
IndoneziaSunitInterzisăAdmisăInterzisăLegea/fatwa‑urile interzic donația.
Europa/America de NordMixtăDisponibilă clinic; respinsă religiosAdmisăRespinsă religiosDocumentare deschisă în loc de anonimat.

Diaspora și practica clinică

În țările occidentale, cuplurile musulmane se confruntă cu decizii particulare. Din punct de vedere medical, donarea de spermă/ovocite și maternitatea surogat sunt disponibile, însă sunt controversate religios. S‑au dovedit potrivite tratamentele cu material propriu, documentare transparentă a originii și consiliere spirituală. Ca reper etic pentru informare și deschidere poate servi recomandarea ESHRE privind informarea; în Regatul Unit, HFEA reglementează dreptul de acces.

Listă practică

  • Căsătorie și atribuire: Dovadă că sperma, ovocitul și uterul aparțin cuplului; utilizarea embrionilor crioconservați doar cât timp căsătoria există.
  • Origine deschisă: Dacă se aplică modele de origine deschisă, acestea trebuie documentate și trasabile, cu dreptul copilului de a accesa informații medicale relevante (a se vedea HFEA).
  • Asigurare contractuală: Stabiliți clar filiația, întreținerea, chestiunile de moștenire și tutelă; documentați transparent consimțămintele.
  • Consiliere religioasă: Însoțirea spirituală timpurie întărește încrederea și ușurează deciziile.
  • Fără comercializare: Doar decontări rezonabile ale cheltuielilor; fără profit sau exploatare.
  • Indicație medicală: PGD/PGT exclusiv când este necesar medical.

RattleStork – planificare responsabilă în cadrul islamic

RattleStork ajută la organizarea sensibilă religios, transparentă și bine documentată a pașilor spre parentalitate – de pildă AIH/FIV cu material propriu și, acolo unde este permis religios și legal, modele deschise, neanonime. Profiluri verificate, schimb sigur și instrumente pentru programări, note și liste susțin o planificare cât mai orientată halal. RattleStork nu oferă consultanță medicală sau juridică și nu înlocuiește o fatwa.

Aplicația RattleStork cu profiluri verificate, schimb sigur și note pentru o planificare orientată halal
RattleStork: Găsește comunitate, structurează informațiile și planifică responsabil în limitele religioase.

Concluzie

Marea majoritate a pozițiilor islamice respinge donarea de spermă și maternitatea surogat; sunt admise proceduri cu material propriu în cadrul unei căsătorii existente. În dezbaterile șiite, apar excepții foarte limitate – în special privind donarea de embrioni în Iran –, dar mereu cu asigurarea strictă a originii și fără anonimat. În linii mari, rămân centrale protecția filiației, cadrul conjugal, evitarea comercializării și documentarea riguroasă. Lecturi suplimentare: NCBI Bookshelf, PubMed, hotărârile IIFA, review MEFJ și WHO.

Declinare de răspundere: Conținutul RattleStork este oferit doar în scop informativ și educațional general. Nu constituie sfat medical, juridic sau profesional; nu este garantat niciun rezultat specific. Utilizarea acestor informații se face pe propria răspundere. Consultați declinarea completă a răspunderii.

Întrebări frecvente (FAQ)

Marea majoritate a pozițiilor o respinge, deoarece separă paternitatea genetică de cea socială și filiația nu mai este atribuită căsătoriei; sunt admise tratamente cu material propriu în cadrul unei căsătorii existente.

Da, dacă sperma, ovocitele și uterul aparțin cuplului căsătorit și căsătoria subzistă; terții nu pot participa, iar materialul crioconservat se utilizează doar cât timp căsătoria există.

Atribuie filiația copilului cadrului matrimonial legitim și protejează atribuirea clară a parentalității; donațiile de la terți rup această atribuire și sunt, în mare, respinse.

Da, fiindcă anonimatul îngreunează documentarea neechivocă a filiației și poate afecta prevenirea incestului și accesul la informații medicale; multe evaluări religioase resping explicit anonimatul.

Donațiile intrafamiliale sunt sensibile, întrucât implică grade de rudenie interzise, chestiuni de moștenire și tutelă și ierarhii familiale; majoritatea învățaților descurajează sau impun condiții foarte stricte, rar realizabile practic.

Este respinsă în aproape toate școlile, chiar cu gameții cuplului, deoarece implică un al treilea uter și face maternitatea/filiația neatribuibilă clar patului conjugal.

Se pot folosi cât timp căsătoria există; după divorț sau deces, nu ar trebui utilizați, deoarece procrearea este legată de căsătorie și, altfel, apar probleme de atribuire a filiației.

Unele voci șiite discută modele foarte limitate, cu asigurarea strictă a filiației, fără anonimat și cu reguli contractuale clare; practica rămâne însă precaută și neuniformă.

Juridic poate fi posibil, însă principiile religioase rămân valabile; se recomandă consultare cu autorități religioase și juriști pentru a evita contradicții între dreptul local, etică și obiective familiale.

Multe evaluări susțin documentare transparentă a originii și deschidere adecvată vârstei, întrucât întăresc drepturile de identitate, facilitează accesul la informații medicale și sprijină stabilitatea familială pe termen lung.

Poate fi acceptat când există indicație medicală clară, de exemplu pentru evitarea bolilor ereditare severe; selecția fără motiv medical, precum după sex, este în mare parte respinsă.

Sunt cerute cadre echitabile, non‑profit, bazate pe informare, consimțământ voluntar, consiliere independentă și decontări rezonabile de cheltuieli; se evită orice formă de comercializare.

Oferă orientare privind proceduri admise, procese de consimțământ și obligații de documentare; sunt transpuse în ghiduri naționale și standarde clinice.

Se recomandă un parcurs decizional comun, cu însoțire spirituală și juridică, care respectă poziția mai strictă, prevede documentare clară și stabilește consens durabil privind originea, responsabilitățile și educația.

În multe contexte, tutela/îngrijirea de tip kafala este considerată o alternativă coerentă religios, deoarece oferă copilului protecție și familie fără a modifica linia de filiație sau a crea atribuiri parentale neclare.