Conform Organizației Mondiale a Sănătății (Spotlight OMS „De ce trebuie să vorbim despre pierderea unui copil”) aproximativ una din patru sarcini se termină cu o pierdere înainte de săptămâna 28 – un subiect tabu care afectează milioane de familii anual. Acest ghid arată cum să recunoașteți semnele de avertizare, să reduceți riscurile și să găsiți sprijin după un avort.
Ce este un avort spontan?
Un avort spontan (pierdere spontană a sarcinii) este considerat o pierdere a sarcinii înainte de 20 – 24 săptămâni de sarcină la o greutate fetală sub 500 g. Se face distincția între:
- Avort precoce: înainte de 12 săptămâni de sarcină
- Avort tardiv: 12 – 24 săptămâni de sarcină
- Avort complet / incomplet – în funcție de țesutul rămas
- Avort întârziat (missed) – embrion fără activitate cardiacă, fără expulzare
Date și tendințe actuale
Se estimează că cel puțin 15 % din toate sarcinile clinic confirmate se termină prin avort spontan; în cazul avorturilor foarte timpurii, adesea neobservate, rata ar putea fi chiar până la 25 % . La nivel mondial, aproximativ 2,6 milioane de familii experimentează această pierdere în fiecare an.
Cauze principale și factori de risc
- Anomalii cromozomiale (≈ 50 %) – de obicei erori aleatorii de diviziune.
- Dezechilibre hormonale – tulburări tiroidiene, SOP, insuficiență a corpului galben.
- Obstacole anatomice – Mioame, septe, sinechii.
- Infecții – de ex. Listeria, vaginoză bacteriană.
- Factori de stil de viață – Fumat, alcool, IMC < 18 sau > 30.
- Vârsta maternă > 35 – rată mai mare a distribuțiilor genetice eronate.
Recunoașterea semnalelor de avertizare la timp
Semnale de alarmă tipice la care trebuie să solicitați imediat asistență medicală:
- Sângerări vaginale (de la roșu deschis la închis)
- Dureri crampiforme în partea inferioară a abdomenului sau în spate
- Dispariția bruscă a simptomelor sarcinii
Diagnostic prin ultrasunete (bătăi cardiace, dimensiunea sacului gestațional) și valori seriate ale hCG.
Reducerea riscului: Cum puteți preveni
- Consiliere preconcepțională: Acid folic 400 µg/zi, actualizarea statutului de vaccinare.
- Optimizarea greutății: IMC 19 – 25, alimentație mediteraneană.
- Renunțarea la nicotină, alcool și droguri.
- Gestionarea bolilor cronice: Diabet, hipertensiune, tiroidă.
- Terapie hormonală individuală: Progesteron în cazul deficitului de corp galben.
Tratament & urmărire
„ Manualul OMS pentru îngrijirea de calitate a avortului și a pierderii sarcinii recomandă în funcție de constatare:
- Abordare expectativă – în caz de avort complet și necomplicat.
- Expulzie medicamentoasă – Mifepriston + Misoprostol.
- Chiuretaj / aspirație – în caz de țesut rezidual sau sângerări puternice.
- Profilaxie Rhesus – Anti-D în decurs de 72 h la femeile Rh-negative.
Consecințe emoționale & sprijin
Stigma și tăcerea îngreunează procesul de doliu. OMS avertizează în „Stigma și rușinea inacceptabile cu care se confruntă femeile după pierderea bebelușului“că persoanele afectate au nevoie de empatie, însoțire respectuoasă și ajutor psihosocial.
- Consiliere psihologică – Terapie de doliu, CBT.
- Grupuri de autoajutor și comunități online
- Implicarea partenerului și a familiei
Perspective 2025 – Cercetare & Inovație
- Diagnostic genomic non-invaziv: Screening timpuriu pentru erori cromozomiale înainte de săptămâna 10 de sarcină.
- Terapia microbiomului: Probiotice și prebiotice pentru reducerea factorilor inflamatori în endometru.
- Ecografie asistată de AI: Algoritmii recunosc automat și în timp real modelele de risc pentru avorturi.
Concluzie
Un avort este o pierdere dureroasă, adesea inevitabilă. Cunoașterea cauzelor, semnelor de avertizare și terapiilor moderne întărește persoanele afectate și reduce riscurile de recurență. Cu asistență medicală, un stil de viață sănătos și sprijin psihologic, drumul către o sarcină reușită poate fi adesea deschis.