Donarea de spermă este practicată în România, însă regulile nu sunt la fel de detaliate ca în alte state UE. Acest ghid explică ce este permis, ce este riscant, cum diferă procedurile din clinică față de aranjamentele private/acasă, cine este părinte în sens juridic, ce informații pot obține persoanele concepute cu donator și unde apar riscuri legale, medicale și de protecție a datelor. Pentru scenarii private organizate prin RattleStork includem pași practici și linkuri directe către acte și ghiduri românești/europene.
Cadrul legal de bază (RO)
Reproducerea asistată este reglementată fragmentar în România, prin norme sanitare și drept comun; nu există încă o lege-cadru unică asupra RUA (reproducere umană asistată). Ministerul Sănătății tratează infertilitatea și trimite la normele din Legea nr. 95/2006 și ordine conexe pentru programe și servicii medicale (MS – Programe naționale).
Regimul donației de materiale biologice respectă principiile europene pentru țesuturi și celule (altruism, securitate, trasabilitate). Codul civil interzice orice act care conferă valoare patrimonială corpului uman și produselor sale, cu excepții prevăzute de lege – deci plata pentru gameți este interzisă, fiind permisă cel mult decontarea cheltuielilor (Codul civil – Legea 287/2009, art. 66 Cod civil).
- Clinici & siguranță: tratamentele cu spermă donată se fac în unități medicale autorizate, cu screening obligatoriu și trasabilitate conform practicilor clinicilor de fertilitate din România.
- Anonimat: în practică, donarea locală tinde spre non-anonimat, însă utilizarea de gameți importați permite în continuare opțiuni anonime (date raportate în monitorizările ESHRE/European IVF) – vezi analiza 2024 (Human Reproduction 2024 (ESHRE/EIM)).
- Fără registru național pentru donatori de gamete: România nu are un registru național public comparabil cu HFEA (UK); identificabilitatea depinde de clinică și de sursa (locală vs. import). Tendințele europene privind accesul la origini sunt sintetizate de Consiliul Europei (CoE – Access to origins).
Clinică vs. aranjamente private/acasă
Tratament în clinică
- Filiație: cadrul clinic + consimțăminte corecte minimizează riscul ca donatorul să fie tratat ca tată juridic; jurisprudenta și doctrina românească protejează în general familia legală față de pretenții bazate exclusiv pe legătura genetică (EJTN – Best interests & public policy RO).
- Screening & documentație: teste pentru HIV, hepatite B/C, sifilis și alte IST, evaluări genetice după caz, lanț de custodie, consimțăminte și dosar medical complet.
- Spermă importată & anonimat: multe clinici lucrează cu bănci externe; donatorii sunt anonimi din surse importate, conform practicii declarate de clinici (ex. Gynera).
Privat / acasă
- Risc juridic: fără cadru medical și consimțăminte adecvate, donatorul poate fi expus la acțiuni privind stabilirea paternității și obligații de întreținere. Lipsa trasabilității crește riscul probator.
- Risc medical & protecția datelor: fără screening standardizat, fără lanț de custodie și fără arhivare clinică; probleme etice și de confidențialitate.
Cine poate folosi spermă donată în România?
Clinicile românești oferă IUI/IVF cu spermă donată pentru cupluri heterosexuale, cupluri de femei și femei singure, în funcție de politica clinicii și indicația medicală. Practicile privind eligibilitatea, accesul și costurile sunt stabilite la nivelul fiecărei clinici; finanțarea publică este limitată, multe cazuri fiind out-of-pocket (vezi ghidaj MS: Programe naționale).
Filiație & scenarii tipice
- Tratament în clinică – cuplu diferit-sex: partenerul non-donator este recunoscut ca părinte legal prin mecanismele obișnuite de stare civilă; donatorul nu dobândește calitate de părinte în fapt doar prin contribuția genetică (analiză EJTN).
- Tratament în clinică – cuplu de femei / femeie singură: accesul se face practic pe criterii medicale ale clinicii; recunoașterea filiației pentru a doua mamă poate necesita proceduri suplimentare (adopție/înregistrare) în funcție de situație.
- Donator cunoscut, în privat: fără cadru medical și fără acte corespunzătoare, crește riscul de litigii privind paternitatea, întreținerea și numele copilului.
Dreptul la origini: ce informații există?
- Fără registru național public pentru gamete: accesul la informații depinde de clinica implicată și de regimul sursei (local vs. import). România este indicată în evaluările europene ca stat cu practici mixte privind anonimatul (ESHRE/EIM 2024).
- Tendință europeană: multe state reexaminează anonimatul în lumina dreptului la identitate al persoanelor născute prin donare (Consiliul Europei – studiu comparativ).
Standarde medicale & traseu clinic tipic
Clinicele urmează standarde pentru screening infecțios (HIV, hepatite B/C, sifilis, IST), evaluări genetice după indicație, analiză spermă, crioconservare/trasabilitate și consimțăminte. Multe unități folosesc bănci externe pentru gameți, cu verificări stricte (exemplu de clinică).
- Consult & consimțăminte (inclusiv consiliere juridică/psihologică)
- Alegerea donatorului (bancă parteneră; criterii medicale și potrivire)
- Pregătire (monitorizare de ciclu; medicație dacă e necesară)
- Tratament (IUI sau IVF/ICSI, în funcție de indicație)
- Follow-up (beta-hCG, monitorizare sarcină; arhivare documente)
Bani, compensare & practică
- Compensare donatori: plata pentru gameți este interzisă; doar cheltuieli justificabile pot fi decontate, în spiritul art. 66 Cod civil (art. 66 Cod civil).
- Costuri pentru pacienți: multe servicii sunt autofinanțate; verificați pachetele clinicilor și eventualele programe locale ale MS (MS – Programe).
Capcane frecvente în România – la ce să fii atent
- Privat/acasă: risc de stabilire a paternității, obligații de întreținere și litigii privind numele/autoritatea părintească (vezi analiza EJTN despre politica de ordine publică în favoarea părinților legali) (EJTN).
- Anonimat incoerent: donație locală vs. gameți importați → regimuri diferite; lipsa unui registru național public îngreunează accesul la origini (ESHRE/EIM 2024).
- Surogat (maternitate de substituție):nereglementat în mod clar în România; pot apărea dificultăți majore la stabilirea filiației și riscuri de exploatare. Informații de presă și analize juridice recente confirmă vidul legislativ (Panorama, 29.01.2025).
- Documentație & consimțăminte: lipsa formularelor corecte/trasabilității poate zădărnici intenția parentală; arhivați tot (consimțăminte, rezultate, corespondență clinică).
Donare de spermă prin RattleStork: checklist practic
- Implicați cadru medical pentru consimțăminte, testare și trasabilitate.
- Verificați identitatea și păstrați copii ale actelor; consemnați în scris așteptările privind roluri/filiație.
- Folosiți bănci acreditate, ideal cu documentație completă de import atunci când doriți anonimat (conform practicilor din RO) (exemplu).
- Evitați „procedurile de acasă” fără screening/lanț de custodie.
- Consultați un avocat de familie pentru redactarea acordurilor și strategia de înregistrare a copilului.

Concluzie
În România, certitudinea juridică este cea mai mare atunci când procedezi în clinică, cu consimțăminte corecte și documentație completă. Regimul anonimatului este mixt: donația locală tinde spre non-anonimat, însă gameții importați rămân de regulă anonimi potrivit practicii curente raportate la nivel european. Aranjamentele private pot părea simple, dar expun la riscuri de filiație, întreținere și sănătate. Planifică legal, medical și etic – iar când e nevoie, folosește bănci acreditate și consultanță juridică.

